Suntem in cea de a treia zi a lunii februarie si pentru mine abia acum, dupa ce m-am bucurat de zapada, incepe sa miroase a iarna. Stiu ca luna aceasta este cea mai scurta luna din an si poate gandul tau zboara deja la inceputul primaverii. Eu insa ma opresc si savurez momentul inceputului de luna si privesc cu recunostinta catre ianuarie ce abia s-a incheiat - ce luna bogata in experiente, cate trairi unice.
Seara trecuta am avut unul din atelierele saptamanale de dezvoltare personala, cu o grupa noua de copiii, formata in septembrie anul trecut.
“Ana-Maria, azi am venit cu plicurile la noi!”, mi-au spus copiii incantati la inceptul atelierului in timp ce pregateam ceaiul.
I-am privit bucuroasa si mandra de ei, pentru ca si-au amintit fara ca eu sa insist asupra acestui aspect. Ma gandesc ca asta inseamna ceva, probabil se simt curiosi sa vada daca functioneaza sau nu pana la final, poate simt sa impartaseasca ceva ce le-a iesit. In timp ce eu pregatesc ceaiul ma gandesc la cum sunt copii: atunci cand incep sa creada ca sunt creatorii propriilor vieti, se comporta ca atare, sunt dispusi sa faca lucruri in sensul acesta.
Sa iti spun care este povestea pliculetelor: la ultimele ateliere ale anului 2022, am stabilit impreuna sa scriem pe o foaie de hartie despre ce imi doresc sa mi se intample anul ce urmeaza sa vina; sa imi imaginez ca sta in puterea mea sa imi creez anul 2023: Care sunt experientele pe care vreau sa le traiesc?
Apoi am facut un desen in sensul acesta, am ales fiecare cate un plic de culoarea preferata am pus foile in plic si am stabilit ca ne vom gandi la ceea ce am scris si desenat cat de mult putem noi. La inceputul fiecarei luni din an vom reveni asupra continutului si vom vorbi la atelier despre cum este acest exercitiu pentru noi, cat de des il facem si daca da roade.
Si iata ca acum a venit si momentul sa vedem ce realitate “am construit“ noi timp de o luna, daca este ceea ce ne dorim si ni se potriveste noua celor din prezent.
Cam asa se intampla cu cei mici, copiii. La noi, cei mari, adultii. cum este? Avem entuziasmul, curiozitatea copiilor? Avem credinta lor ? “Pliculetul “ tau cu rezolutii, mai stii pe unde este sau nici nu vrei sa iti amintesti de el? Iti creeaza entuziasm sau motive de suparare?
Ce prefer sa aleg ?
Daca ziua de astazi te face sa te simti suparat ca a trecut deja o luna din an si lista aceea scrisa sau nescrisa dar facuta in minte cu entuziasm la sfarsit de decembrie a ramas doar o insiruire de “sa fac“, iti reamintesc ca mai sunt inca 11 luni din anul acesta.
Ai tot dreptul sa te simti suparat, traieste aceasta stare sa te poti elibera de ea, sa faci locul altei stari. Ce stare?
Una ar fi recunostinta pentru ti-ai amintit ca ai facut o lista 😉 Puteai sa uiti definitiv si sa iti amintesti la sfarsit de an. Iar atunci in loc sa faci cadouri cu sens, poate te-ar fi cuprins supararea.
Alta ar fi sa-ti amintesti cine esti si cate lucruri de folos pentru tine ai reusit sa realizezi atunci cand ti-ai propus cu adevarat!
Rezolutiile pentru noul an, de cele mai multe ori, se iau sub imperiul lui “trebuie sa o fac si pe asta“, fara a te gandi daca esti pregatit si/sau dispus sa faci schimbarea. Asa ca, draga cititorule, fii bland cu tine. Te indemn sa fii obiectiv, fara sa cauti scuze si sa iti raspunzi sincer daca tu te-ai simtit in felul acesta, daca ai facut loc schimbarilor din lista ta, daca ai simtit ca meriti cu adevarat acele schimbari ? In caz contrar, pentru ce atata suparare ?
Ce vreau sa iti spun este ca, atunci cand ti-ai propus sa faci ceva (de ex sa mergi la sala de 3 ori pe saptamana) tu chiar ai crezut ca devii peste noaptea de Revelion genul de persoana care face lucrul acesta?
Sa ne construim rezolutii cu sens !
Poate te numeri printre cei care in noaptea dintre ani si-au facut o serie de promisiuni sau chiar o lista. Ti-ai spus hotarat ca anul acesta nu mai exista loc de amanari sau poate te numeri printre cei care si-au cumparat agende speciale cu mesaje motivationale pentru fiecare zi. Agenda, draga de ea, sta acum uitata prin nu stiu ce raft sau o ridici de langa pat atunci cand dai cu aspiratorul.
Poate te numeri printre cei care spun ca viata trebuie luata exact asa cum vine, fara planuri, fara a visa la ceva anume.
Poate nu te regasesti in nici o enumerare din cele de mai sus. Prea putin conteaza.
Ceea ce conteaza cu adevarat este SENSUL pe care tu il dai fiecarei actiuni din viata ta.
Ne trezim ca facem, gandim, actionam, simtim dupa cum “ se da tonul “ si asta este cel mai inselator lucru. Cam asa se intampla si cu rezolutiile de inceput de an: ne grabim “sa fim ca altii” si uitam de noi.
Scopul unei rezolutii este acela de a-ti imbunatati calitatea vietii, de a aduce un plus valoare si o transformare pe care tu sa ti-o doresti pentru tine. Si de a te dezvolta pe toate planurile vietii tale astfel incat, de la an la an, sa te apropii de tine cel autentic.
Te invit sa te intrebi daca acesta este si scopul care te-a ghidat pe tine atunci cand ti-ai creionat propria lista. Daca altul a fost scopul si simti ca ceea ce am scris mai sus te ajuta pune in aplicare, te rog.
Gandeste-te la planurile vietii tale - imagineaza-te ca esti un copac si ramurile tale reprezinta cate un plan din viata ta - planul familial, planul material , planul fizic ( organismul tau si grija pe care i-o acorzi), planul afectiv, planul spiritual, planul social, planul profesional. Eventual mai scoate o foaie de hartie. Aseaza-le in ordinea pe care o consideri tu potrivita pentru tine si scrie cel mult 3 schimbari pe care doresti sa le faci pentru fiecare plan. Cand alegi, sa ai mereu in vedere daca esti pregatit si dispus sa faci aceste schimbari si daca esti cu adevarat convins ca le meriti.
Ofera-ti o imbratisare si bucura-te de inceputul de februarie cu gandul ca sunt in fata ta 11 luni din noul an, in care tu, in loc sa te simti suparat pentru rezolutiile neindeplinite pana acum, poti profita de recomandarile oferite de mine si te poti conecta cu tine, creator al propriului viitor!
Comments